Cand eram mic nu tin minte sa imi fi dorit mai multe decat sa fie ziua mai lunga, mai multe desene animate (de la bulgari, la ora 8, normal!) si mai putine teme la scoala. Pe vremea aceea domnu’ Basescu era la carma unui vapor de mare tonaj, nu a tarii; toate zilele se petreceau repetitiv si poza lui nea Nicu’ era peste tot (apropos, domnu’ Basescu zice ca daca era el capitan pe Titanic, vaporu nu se scufunda. Bai da capabil presedinte avem! Morala: si alcolul ajuta la ceva.. )

Apoi a venit schimbarea ( Adica Revolutia). Or so they said. Zic asta pentru ca eu nu prea mi-am dat seama de multe atunci. Eram inca prea mic, poate din cauza asta. In Constanta era cam la fel si nu intelegeam de ce trebuie sa fac ciocan din pila (se ia una bucata metal greu si se pileste manual…) la orele de “lucru manual”. Romania era inca o tara de patrioti, cu oameni de mare caracater, o tara cu orice forma de relief si care nu a atacat pe nimeni niciodata dar s-a aparat impotriva tuturor inamicilor (de obici vast superiori numeric). Era tara lui Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihia Viteazu, Vlad Tepes, Cuza, etc. Ce mai, eram tari atunci.. Acum ii avem pe Becali, Basescu, Sorin Ovidiu Vantu, Paunescu, Nastase, Vanghelie..

Au urmat manualele alternative si calculatoarele personale. Tin minte ca atunci cand nu alergam dupa fete sau jucam volei (ca sa impresionez fetele), tot ce imi doream erau mai putine teme si mai multe ore la calculator. La jocuri.

Liceul se termina. Asa ca mi-am dorit la Bucuresti la facultate. Mi-a iesit. Am avut noroc, am prins o camera in Leu, mi-am facut niste prieteni pe care ii am si acum si am avut prima mea relatie serioasa. Am invatat sa ma descurc, mai mult sau mai putin de unul singur. Doar ca tot ce imi doream era mai mult timp sa joc Warcraft, Starcraft si Heroes. Imi facusem si un plan: facem copii, fata aduce banii in casa si eu cresc plozii. Care o sa fie fericiti ca vor mostenii conturile din joc ale lui tata.

Numai ca lucrurile s-au schimbat dinou. Facultatea s-a terminat si m-am mutat intr-un apartament cumparat de ai mei. Mi-am dorit un job decent platit. Am depus CV-uri si am dat interviuri, si pana la urma a iesit si asta. Intre timp Romania a intrat in UE si puteai circula liber in afara tarii (bine, nu chair peste tot )In magazine produsele sunt aproape cele de afara si aparent la noi e democratie. Adica ai dreptul la alegere..

Acum, realizez ca vreau mai mult si mai multe ca niciodata. Vreau o relatie cu o fata care sa ma inteleaga, cu planuri de viitor si tot tacamul. Vreau o slujba mai bine platita si unde sa nu muncesc atatea ore in plus. Vreau masina si mai multa mobile in casa. Vreau mai mult timp liber. Vreau sa fac mai mult sport. Vreau vacante afara cu prietenii, sarbatori cu rudele si baut cu baietzii la meci. Vreau sa fac tot ce pot inainte sa fie prea tarziu. Unele lucruri trebuie sa ti le doresti cand inca esti tanar…

By LICKA

Maiestatile Voastre,

Imi face deosebita placere sa ma aflu la masa Domniilor Voastre. Iata ca

preiau si eu cuvantul si va adresez urmatoarele:

In primul rand, imi doresc sa fiu invatata de oameni capabili, de oameni

interesati de ceea ce fac, care sa isi idea silinta ca eu sa pricep si sa ma

determine sa merg la ore cu drag. Bineinteles ca am si stfel de profesori

fiinda invat la un liceu foarte bun, insa exista si altii .In momentul de

fata, majoritatea vine la scoala doar ca la un al doilea job, primul fiind

cel de meditator (am cunoscut personae care castiga si 5000 RON pe luna

numai din meditatii) sau orice altceva.. Mersul la scoala devine un

automatism comparabil cu spalatul pe dinti inainte de culcare. Consider ca

profesorii ar trebui sa aiba salarii mult mai mari avand in vedere rolul pe

care il joaca in societate; toate scolile sa primeasca mai multe fonduri

pentru ca astfel creste valuarea ei si, prin urmare, a elevilor, a celor de

care dorinte va interesati.

In aceeasi categorie de dezinteres din cauza dezinteresului afisat si fata

de ei din partea statului, sunt si medicii. Chiar imi doresc sa am

certitudinea ca in momentul in care am nevoie de ingrijire, aceasta mi se

ofera neconditionat. Mi-e teama ca nu ma consulta/opereaza/baga in seama

daca  nu ofer o “mica” atentie tuturor persoanelor in halate albe (sistente,

sistente-sef, medici etc.) pe care le intalnesc pe holurile policlinocilor

si spitalelor. Si chiar daca platesti “intrarea” exista pericolul de a nu

primi diagnosticul bun (ceea ce mi s-a si intamplat o data) sau de a uita un

pansament sau o ustensila in corp in timpul unei operatii. De ce intampla:

in principal, tot din cauza faptului ca primesc prea putini bani si din

cauza ca nu au aparatura performanta si, mai nou, medicamente ( vezi

polemica dintre Ministerul Sanatatii si distribuitorii de medicamente); si

ma refer la toate centrele medicale din tara. Sa precizez si faptul ca cei

mai buni medici pleaca in vest?!

Solutia? Motivati cele doua cadre care ne asigura sanatatea sufleteasca,

spirituala si trupeasca. Convingeti-i ca si in Romania pot practica la un

nivel profesionist in oprice colt de tara.

Propun si metode de finantare: incepand cu statul – care sa nici nu

indrazneasca sa spuna ca nu are bani - avand in vedere ca i-a avut o data pt

organizaera Summitului inseamna ca acestia exista si ii poate procura in

continuare- pana la sonsorizari de la firme si chiar personae fizice. Sunt

destui oameni milionari in valuta in Romania. Ei ar putea investi si in

diferite domenii. Daca ar fi o lege…orice se poate.

Trec la alta problema: tot ceea ce inseamna firma si calitate costa la noi

de 2 sau 3 ori mai mult decat in vest si chiar decat in Ungaria. Chiar ma

simt frustrata cand ma duc in magazine,  vreau sa-mi iau un echipament

sportiv si vad pretul dublu fata de alte tari in care am calatorit din

Europa de Vest. Nu degeaba exista acum un trend: “Ma duc pana in germania la

cumparaturi si o sa vizitez si tara.”

Tot in categoria preturilor exagerate se claseaza si chiria. Cel putin in

Bucuresti. Un liceean/student care nu locuieste in capitala si se gandeste

sa vina la facultate, mai bine merge in strainatate. Daca se face o

socoteala la rece, cheltuielile nu prea difera, doar mediul de lucru.

Ce imi mai doresc: salariile sa fie in functie, pe langa studii, mai ales de

efortul depus. Chiar nu mi se pare normal ca un o persoana care lucreaza in

banca si apasa pe niste taste la calculator sa castige mai mult decat mine,

care sa zicem ca voi deveni psiholog, si voi fi mult mai incarcata

psihologic.

                               sa se aplice legile: acum blocul de fiare

(”vecinul meu”) de langa Catedrala Sf. Iosif sta pur si simpu, nimeni nu il

da jos. Ma deranjeaza ingrozitor sa il vad in fiecare dimineata cand ma

trezesc, ma deprima, iar pe de alta parte afecteaza in continuare fundatia

Catedralei.

                                mai multe parcuri in care sa ma pot plimba.

Metoda: in loc de spatiul perfect pentru un alt mall, faceti un parc.

                               sa am pe unde merge cu bicicleta.

Intr-adevar, tocmai s-au facut piste speciale…pe trotuar! Unde sunt copaci,

borduri, pietoni, diverse constructii si alte obstacole in conditiile in

care latimea trotuarului este mica. Idee buna, implementata prost, egal cu

minus; nici macar cu zero, ca inrautaseste situatia. Uitati cateva avantaje

ale carosabilului: in urma nervozitatii soferilor, exista posibilitatea ca

majoritatea ar fi recurs la pedalarea bicicletei macar pe arterele

aglomerate. Momentam multi dintre cei care au renuntat la masina se

deplaseaza cu metroul.

In final, mentionez ca ma bucur ca tinerii sunt din ce in ce mai pretuiti

prin multitudinea de proiecte la care li se ofera sansa sa participe si sper

ca ideile si proiectele ce se vor stabili in urma Marii Intalniri sa fie

implememtate corect. Acest lucru este cel mai greu sic el mai important. Cu

totii avem idei, practica face diferenta intre succes si esec.

In speranta ca v-am fost de ajutor, ma retrag respectuos si va urez mult

spor!

 Voicu Iulia
iulivoicu@gmail.com

Organizatia non-guvernamentala Centrul pentru Proiecte Sociale
http://proiectesociale.ro/

Luaţi o pauză de câteva secunde şi încercaţi următorul exerciţiu mental! Să ne imaginăm pentru o clipă un tânăr caruia încep să îi sclipească ochii de interes atunci când aude aceste două cuvinte: “Politici de tineret”!!! Sare din scaun şi devine din ce în ce mai incitat de concept!

Gata? Aţi reuşit? Cum? Misiune (aproape) imposibilă?!!!

Mda… din păcate cam acesta este rezultatul acestui exerciţiu în cele mai multe cazuri. Şi… totuşi, de ce această înstrăinare de ceea ce (cel puţin in teorie) poate face ca viaţa unui tânăr să fie ceva mai… împlinită?

Pentru marea majoritate a tinerilor conceptul de „politici de tineret” rămâne doar atât: un concept! Şi încă unul teoretic şi distant, decis mai tot timpul de „alţii”, în care rolul lor este cel mult „decorativ” şi dialogul cu decidenţii este (în cel mai bun caz) greoi. Cel puţin la nivel de percepţie!

Trecând puţin de cealaltă parte a baricadei, dacă ar avea această şansă, oare câţi tineri s-ar implica în a influenţa şi concepe politici de tineret ce le-ar putea face viaţa mai bună? O întrebare retorică la care nu avem în acest moment răspuns.

O veste bună ar fi însă faptul că tinerii nu mai trebuie să aştepte după factorii de decizie să-i implice pentru a îşi face cunoscută opinia. Începând din anul 2007, aceştia au posibilitatea de a iniţia şi organiza o serie de reuniuni şi consultari la nivel local, regional, naţional sau european cu responsabilii de politici de tineret, pe temele care îi dor cel mai tare, prin intermediul a ceea ce se numeşte „dialog structurat”. Această oportunitate se numeşte Tineret în Acţiune, un program al Uniunii Europene destinat tinerilor şi se poate materializa prin depunerea de proiecte în cadrul acţiunii „Reuniuni ale tinerilor cu responsabilii de politici de tineret”.

Tinerii din toată Europa se pot dezvolta personal prin o serie de activităţi pe bază de voluntariat, proiecte care presupun schimburi de tineri din toate ţările europene, iniţiativele prin care tinerii devin mai activi în comunitate sau promovarea valorilor democratice care ne orientează în societate. Toate aceste oportunităţi sunt accesibile în cadrul programului Tineret în Acţiune. Şi, implicit, în acest fel vor fi atinse şi o serie de „politici de tineret” urmărite la nivel european în Carta Albă a Tineretului şi Pactul European al Tineretului, cum ar fi stimularea mobilităţii sau a dezvoltării competenţelor în context de învăţare nonformală; competenţe care pot fi extrem de utile pentru dezvoltarea ulterioară a tinerilor, atât ca cetăţeni cât şi, de ce nu, viitori participanţi în viaţa profesională. Şi ceea ce ne defineşte ca oameni!

„Nu fi spectator! Implică-te”! Află mai multe legat de ceea ce poţi face pentru îţi influienţa viitorul la http://ec.europa.eu/youth/index_en.htm - site-ul Comisiei Europene pentru programul Tineret în Acţiune sau la www.anpcdefp.ro - site-ul Agenţiei Naţionale pentru Program Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formare Profesională, instituţia care administrează programul Tineret în Acţiune în România.

Andrei Popescu

Mai uşor ar fi să nu schimbi nimic.

Ar trebui păstrată ţara asta aşa cum e, pusă sub o cupolă de sticlă şi extras aerul cu o pompă de vid. Ar rămâne totul încremenit, aşa cum e de zeci de ani. Peisajele fascinante, femeile superbe, căruţele,  intelectualii superdotaţi, artiştii geniali, Carpaţii, câinii vagabozi, maşinile bengoase, cerşetorii, Marea Neagră, şmecherii, Voroneţul, gropile, Casa Poporului, mizeria, totul s-ar conserva şi ar rămâne intact pentru civilizaţiile viitoare. Ar rămâne pentru veşnicie mărturia  unui popor care nu-i în stare să-şi învingă neputinţa. Un popor cu closetul în grădină şi cu noroiul în bătătură. Un popor sinucigaş care alege din patru în patru ani, din cei răi şi mai proşti pe cei mai răi şi mai proşti. Ca să conducă ţara asta unică, frumoasă de plângi. Un teritoriu al oricui şi, în egală măsură, al nimănui.

Era un cântec: „Criogenia, salvează România”.  Şi altul, care ar trebui să devină imn naţional: „România, trezeşte-te!” Hip hop de-al băieţaşilor de cartier, de după blocuri. Îngrozitoare cântece. Îngrozitoare urlete de scârbă, de spaimă, de durere.  Şi noi, ăştia de mai suntem pe-aici, ce facem? Stăm pe bloguri. „După bloguri suntem noi, care te facem pe tine”. Adică pe cine? Tot pe noi. Ascunşi după tastaturi. Înfundaţi în cârciumi. Asurziţi de house. Tâmpiţi de telenovele, de cancanuri, de bârfe.

Sâmbăta, duminica, toată ziua, Calea Victoriei e goală. Nici ţipenie. Şi-n timpul acesta, aleşii despuiază România de tot ce mai are ea. 

Noi ne facem pe noi, în sensul de fuck. O ţară care se face pe ea. România unică, România mereu surprinzătoare.

Nicăieri pe planeta Pământ nu mai există o ţară care se face pe ea.

Cine dă bani pentru cupola de sticlă?

 

Val Manescu

 

Ma bucur ca avem ocazia de a spune ceea ce ne derajneaza pe noi, tinerii, studentii. De altfel avem ocazia asta destul de des(de exemplu televiziunile sunt gata oricand sa ia un interview elevilor/studentilor si sa ii intrebe ce ii deranjeaza), si cu toate acestea nu se tine cont de opiniile noastre. Asadar, aceasta este prima nemultumire.

————-

Ce este UE? ..ok, la intrebarea asta stim sa raspundem: Uniunea Europeană este o entitate politică dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 de ţări……dar ce face UE pentru Romania?dar Roamania pentru UE? De ce a intrat Romania in UE (in afara de faptu ca putem merge in tarile membre doar cu buletinu…ce alte avantaje mai exista?) ….si mai ales: ce face UE pentru mine ca student?

Da, este adevarat, multi dintre noi nu stim sa raspundem la aceste intrebari pentru ca nu suntem informati. Dar oare care sa fie cea mai buna metoda de a infrma tinerii?

Una dintre acestea ar fi promovarea acestora chiar de profesorii pe al caror profil se potriveste cel mai bine programul respectiv sau care eventual participa la acele programe. Al doilea ar fi crearea unor sectiuni speciale realizate pe paginile de internet ale facultatilor, iar o a treia metoda, prezentarea acestora la avizierele facultatilor. Presupunem aceste metode ca fiind putin costisitoare, pentru ca mediatizarea acestor programe pe posturi publice sau private de radio sau TV este putin probabil sa fie realizabila.

Cred ca ar trebui sa se aloce mai multe resurse pentru promovarea programelor in tarile nou intrate in organizatie pentru ca avand in vedere ca in aceste tari nu exista un precedent notabil in participarea la acest tip de programe, exista un relativ dezinteres generat de lipsa de informare.

Facultatile fie ele particulare sau de stat au inca probleme in a adapta fluxul de lucru si programa de cursuri la cerintele actuale din unele domenii. O evolutie in acest sens presupune insa investitii serioase si proiectarea unor bugete care sa permita atat dotarea facultatilor din punct de vedere tehnic, dar cat si din punct de vedere al know-how-ului necesar pentru realizarea unei structuri actualizate si realiste de cursuri si seminarii.

think_pink003@yahoo.com

Madalina

Problemele invatamantului romanesc "
Pornind de la raspunsul pe care l-am primit de la parinti, bunici si alte persoane
care fac parte din aceeasi generatie cu acestia, dar si de la informatiile pe care
mi le-am apropriat din diverse alte surse precum cartile sau presa, am constatat ca
scoala romaneasca a sfarsitului de secol XX era considerata a fi una dintre cele mai
performante din Europa de Est.
Daca ar fi sa compar discursurile interminabile pe care acestia le
tineau atunci cand erau intrebati despre cum era scoala in care
invatau, cu ceea ce-mi este deja cunoscut despre scoala in care
invat eu in prezent, constat ca aceasta a suferit o decadenta
abominabila nemaipastrand decat scheletul parca osteoporotic, un
schelet neindeajuns de solid incat sa sustina cu tarie cerintele,
pretentiile si nevoile unor elevi ai anului 2008, anchilozat parca
de timpul care s-a scurs creand o imagine nefocalizata a unei
epoci de mult apuse.
Ce s-a intamplat ? Cum s-a ajuns in aceasta situatie ? Cum se pot
indrepta lucrurile? Acestea sunt intrebari pe care si le adreseaza
oricine care intra  mai mult  sau mai putin in contact cu
invatamantul din Romania.
Revenind la ceea ce se intampla in prezent, din discutiile pe care
le-am purtat cu prieteni, colegi sau cadre didactice, am observat
ca toata lumea este de acord ca liceul trebuie sa te ajute sa
descoperi un sistem de valori si de instrumente de gandire pe care
sa le folosesti in viata pentru a-ti termina dezvoltarea. Pe de
alta parte, nu cred ca abordarea din perspectiva unei retorici a
nemultumirii personale este cea mai sigura cale de a descifra
misterele calamitatii numite generic « sistemul educational
romanesc ».
Apreciez ideea ghidarii mintilor tinere spre un viitor specific
dar ales individual. A duce, insa, discutia pe fagasul unei
dialectici a consecintelor nu mi se pare cel mai fericit mod de a
descoperi cauzele problemei si solutiile posibile, nu in ultimul
rand pentru ca se ceeaza iluzia ca, daca definim noi obiective si
le altoim cu sistemul existent, vom obtine o schimbare de
substanta.
Ca o concretizare a celor spuse anterior as dori sa precizez ca mi
se pare de o nedreptate si o naivitate ingenua sa pui o intreaga
generatie formata din elevi, individualizati prin varii criterii,
sa studieze un trunchi comun de materii, nelasandu-i totodata sa
se afirme ori sa se specializeze in acel domeniu care li se
potriveste cel mai bine. Programele scolare sunt intr-atat de
exhaustive incat nu-ti ramane niciun fel de timp liber spre a te
pregati pentru ceea ce-ti dicteaza orientarea profesionala aleasa.
Parerea mea este ca scoala romaneasca inca urmeaza sistemul
comunist, adica “invata si apoi du-te in fabrica!”, fara sa tina
cont de pasiunile sau “calea” fiecaruia. Adevarul este ca
inoculandu-ne aceste idei, fortat, ne creaza o cultura generala,
insa elevul nu va invata niciodata daca-i impui sa invete tone de
informatii care la momentul respectiv pur si simplu nu-l
intereseaza, informatii pe care le poate asimila in viitor, sau pe
care chiar daca le invata e indubitabil ca le va pierde pe
parcursul dezvoltarii sale, deoarece au fost invatate numai pentru
a lua o nota onorabila sau din alte motive. In locul acestor
abrutizate persecutari elevii ar
putea fi invatati cum sa caute si cum sa obtina ceea ce le este necesar, abilitate
pe care o pot folosi pe tot parcursul vietii fara a esua.
In scolile din vest, elevii au ocazia sa-si aleaga cateva materii
pe care le studiaza intens, iar dupa terminarea liceului se
dovedesc a fi competitivi pe piata fortei de munca, fiind astfel
specialisti in orice domeniu.
O alta problema reala este setul de valori care ghideaza
functionarea sistemului. De prea multe ori argumentele vin dintr-o
perspectiva a fabricii de indivizi, in care exista un standard
unic de masurare a rezultatului pe dimensiunea socializarii si pe
cea a cunostintelor.          Nu vreau sa neg necesitatea unor
obiective masurabile si a cuantificarii rezultatului, ceea ce ma
deranjseaza, insa, este ca aceasta perspectiva este curent mult
prea contaminata de valori « totalitare » ca de exemplu :
perceptia unei
institutii sacrosancte , separata strict de societate si condusa si organizata dupa
propriile reguli si standarde, decise centralizat si in cel mai bun caz, politic.
In acest moment, sistemul educational autohton este o birocratie ca sistem, care
raspunde minimal in fata unei birocratii si mai mari, si nici pe departe in fata
societatii.
Se poate glosa enorm pe tema rebuturilor educatiei romanesti, insa
pledoaria mea este pentru un sistem deschis, flexibil şi
meritocrativ, mai degrabă decât pentru intervenţia punctuală în
cadrul existent, un sistem centrat pe oameni mai degrabă decât pe
standarde, în care elitele societăţii pot contribui activ, în care
rezultatele şi meritele sunt apreciate şi răsplătite de societate
mai degrabă decât de instituţii îndepărtate.
Ştiu că poate părea o utopie foarte teoretică şi abstractă, dar
până la urmă este o dezbatere despre valorile care ne ghidează
judecata asupra sistemului.

Va multumesc,

Bogdan Mircea

“Traim si Romania si asta ne ocupa tot timpul”- este o fraza pe care toti am mai
auzit-o si cu care suntem complet de acord. In Romania, cetateanul de rand
intampina in fiecare zi dificultati  pe toate planurile. Legile nu sunt
respectate, ca doar de aceea sunt facute ca sa fie incalcate, nu?...insa numai de
cei cu putere! Cunoastem destule exemple de persoane sarace care fortate de
circumstante au comis o infractiune, au furat... o gaina si cum legea e lege
primesc ani buni de inchisoare, insa  cei care comit evaziuni fiscale culmea legea
se schimba in cazul lor.
Un alt aspect pe care as vrea sa-l subliniez este ca mi-as dori foarte mult ca
intr-o buna zi si cat mai apropiata sa nu mai dau bani din buzunar pentru
drepturile mele,  ca sa “stimulez” interesul persoanelor din institutiile publice
pentru a-mi rezolva problemele.
O alta problema cu care ma confrunt si cred ca nu mai eu ar fi siguranta publica.
Personal, nu ma simt in siguranta pe strada, in mijloacele de transport sau in
oricare alt loc din Bucuresti. Intotdeauna trebuie sa fii atent la lucrurile
personale, la persoanele care te inconjoara pentru ca daca ai ghinionul sa fii
omul nepotrivit la locul nepotrivit s-ar putea sa nu te mai potrivesti in lumea
asta si sa-ti cumperi un apartament de lux la doi metri sub pamant.
Trecand la un alt aspect, sunt foarte curioasa de ce guvernul a irosit 80 000 euro
pe niste sondaje de opinie in Italia ca sa afle cum sunt vazuti romanii de acolo
cand o solutie mult mai simpla si mai ieftina ar fi fost sa deschida o pagina de
internet si ar fi gasit zeci de cazuri de crime si furturi care se produc zilnic
in Italia si care afecteaza imaginea nu numai a celor care muncesc cinstit acolo,
dar si a tarii per total.A fost implementat pana acum vreun program in legatura cu
aceasta situatie? Sau poate ar fi mai bine sa se ocupe domnul Cioroianu ca tot are
relatii amicale cu infractorii de acolo. De ce spre exemplu, sa nu fi investit
suma respectiva in infrastructura, in scoli sau gradinte, in spitalele care resimt
tot mai greu penuria de medicamente si de echipamente noi.
Cam acestea au fost ideile pe care am vrut sa le subliniez! Singurul lucru care ne
ramane este speranta, speranta ca intr-o zi vom avea o economie stabila cu partide
politice la guvernare care fie interesate de bunastarea cetateanului asa cum
trebuie sa fie intr-o tara democratica.
Va multumesc,
Anamaria Butaru.

Cu totii vrem ceva mai mult , insa nici noi nu incercam sa amelioram problemele majore cu care Romania se confrunta. Cu totii asteptam mult mai mult de la Guvern , insa potentialul tarii noastre , este prea slab , conducerea tarii la fel , lipsa unor oameni politici ….. , iar majoritatea vinei o avem , noi , romanii , ca nu vrem sa gandim. Institutiile ar putea sa ne acorde mai multa asistenta culturala prin crearea mai multor activitati extra-scolare cat si scolare , prin premierea rezultatelor obtinute nu numai la invatatura cat si la alte activitati de voluntariat etc.

Umanismul literar romanesc se asociaza cu textele cronicarilor moldoveni , dispusi sa-si afirme constiinta de neam si raspunderea pentru cele scrise , convinsi , in acelasi timp , ca opera lor serveste invataturii. In scoala am posibilitatea de a-mi exprima direct opiniile desi, ce e drept, sunt intr-un cadru restrans. Insa aceasta ma constringe iar de aici ar putea sa apara nevoia de a lua o decizie, in cazul oricarei persoane.

Scoala ar trebui sa fie:

- in deplina cooncordanta cu organizatiile neguvernamentale

-direct proportional cu organizatiile neguvernamentale. Prin aceasta ne antreneaza , pe noi , tinerii , simtul cunoasterii, al responsabilitatii , facandu-ne mai buni unii cu altii.

Ne vom trezi intre extremele “e prea devreme pentru a lua o atitudine” si “e prea tarziu pentru a devenii ceea ce eram”.

Atitudinea e direct proportionala cu actiunea.Este prea putin sa-ti pese , trebuie sa si actionezi. Ne-am lasat atrasi de anumite sarbatori occidentale , iar noua ne este rusine de traditiile noastre , de ce ne lasam influentati , de ce ne ascundem dupa anumite criterii?

Cea mai mare problema , in societate , este comunicarea; care nu este dezvoltata pe niciun plan.Rautatea isi face simtita prezenta, reprosam mai mult decat ne permite ipostaza.Superioritatea unor oameni da dovada , dupa ce acestia au trecut pe o alta treapta, de o lipsa mare a caracterului. ii intereaza barfa , piedica pusa aproapelui si catalogandu-i gresit pe unii oameni.Este gresita folosirea comunicarii pe anumite grade de superioritate astfel incat, marginalizandu-i pe cei care le sunt in inferioritate, rezulta discriminarea.

De ce trebuie sa exista o separare si la nivel de colegi? De ce trebuie sa existe superioritatea fortata a anumitor colegi? Superioritatea vine de la nivelul de inteligenta sau de la cei 7 ani de acasa care inca nu si-au facut efectul? Sau doar pentru simplul fapt ca indrazneala si aroganta sunt pe primul loc la un elev”eminent”? Discriminarea se mai face pe modurile de viata si din mediul in care vii. Oare aceste planuri sunt asa importante? Oare nu toti suferim de marginalizare? De ce ii facem pe ceilalti sa simta in inferioritate , cand si noi , la randul nostru, ne-am confruntat macar o data cu o asemenea postura ?

Iordache Ioana- Sonia

Eleva la Liceul de arta”George Apostu”

Bacau

e-mail: johana_11_92@yahoo.com

Veste mare, dragi locuitori ai capitalei! Se construieste un nou pod din piatra care e hotarat sa nu se lase daramat de Dambovita ! De ce e el asa incapatanat ? Pentru ca prea multi pantofi si-au sacrificat tocul, prea multi pantaloni s-au lasat murdariti si rupti si prea multe ganduri s-au indreptat catre el.

Dupa cum probabil ati aflat, in zona Grozavesti se construieste un pasaj suprateran Garii Basarab. Ce-i drept, viitorul suna bine : traficul(in crestere) se va rarefia si se va dubla numarul de cafenele de lux, care probabil vor fi construite in mijlocul strazii, avand un semn mare pe ele : ‘OCOLIRE’.

Si acum… Bine ai venit in Regie, taramul de basm. Circuli cu metroul sau autobuzul pana la statia Grozavesti ? Atunci te felicit pentru curajul pe care il ai si te felicit pentru pasiunea ta pentru senzatii tari. Scriu aceste cuvinte, pentru ca in Grozavesti incepe o adevarata cursa, numita : ‘Cursa picior-roata’. Circuitul pietonal are o lungime scurta, dar invers proportionala cu gradul de dificultate al traseului. Traseul e plin de curbe anevoioase si e marginit de o plasa portocalie extrem de obositoare ochilor, rupta pe ici pe colo de cei care au incercat sa triseze pentru a ajunge primii la linia de sosire . Pe langa acestea mai poti avea parte de opriri bruste, imbranciri ‘amicale’, claxoane de incurajare, depasiri pietonale periculoase facute in mare viteza si fara precautii. Daca ploua, sau tocmai a plouat esti norocos : te poti bucura de un tratament balnear cu namol in una din gropile sau santurile care se maresc zi de zi si poate reusesti sa scapi si de entorsa capatata in timpul cazaturii.  Locul de refugiu al tanarului student(pit stop) este pe trecerea de pietoni, zebra pe care tot soferii se inghesuie sa o calce cu rotile. Bineinteles ca muncitorii care lucreaza cu spor la pod stiu sa pipereze tot timpul drumul cu vorbe dragastoase : ‘Printesa, n-ai o ata ca sa legam si noi vreo doua vorbe ?’Muncitori, care aflati intr-o stare de euforie datorata noxelor sau vaporilor distilati ajung sa filosofeze cu barbatul regiei. Acesta din urma este un personaj rupt din realitate, fugit de la nevasta dintotdeauna care traieste doar cu apa de minim 70 de grade si vorbe inteligente aruncate studentilor :’Profesore, loveste-ma cu o bere !’ E cel care se foloseste de caloriferul caminului pentru a se incalzi, de scari pentru a dormi si de dus pentru a-si clati sticla.

Dupa tot acest traseu piperat cu intamplari, oameni, accidente studentul ajunge in camera sa fericit ca e intreg. Totul are fi bine daca acest chin s-ar sfarsi odata cu intrarea triumfala in camera, dar distractia abia incepe. Conditiile de respiro si curatenie nu pot fi indeplinite deoarece praful si noxele au ajuns la cote prea inalte, de cod rosu. Simti ca ai tot timpul un nod in gat si ca aerul nu-ti ajunge in plamani; obosesti la cea mai mica miscare, iar hainele iti sunt pline de praf chiar daca le speli zilnic. In plus muzica melodioasa care se propaga pe scarita urechii tale te face sa te intrebi daca raiul chiar a coborat pe pamant. Ziua, si uneori si noaptea, muzica creata de DJ-ii muncitori intra in topuri. Mixeaza in fiecare moment al zilei. Mintea incearca sa se relaxeze, la fel si corpul, dar efortul depus pentru dezcoradare te oboseste si mai mult..

Si ne intrebam ? Cum de mai pot invata studentii, cand nu exista un minim de conditii ? Pe ei i-au uitat toti : primari, prefecti, guvernanti, proiectanti. Si durerea e pe masura indiferentei cu care au fost tratati.

Asteptari ? Pe termen scurt probabil ca nici una. Dar ne dorim ca pe viitor sa ni se ceara parerea. Nu vrem sa oprim dezvoltarea capitalei, vrem doar sa fim respectati si sa traim in conditii decente.

Solutia : Sa se tina cont de tineri ! Sa fie sustinuti si nu pusi in praf si zgomot ! Sa fie respectati ! Pentru ca de felul in care suntem tratati depinde dezvoltarea noastra si a tarii europene!

Tinerii continua sa ofteze si sa strige langa podul suspinelor :’Pana cand ? ‘

1. In ultimea vreme tinerii au fost “bagati in seama ” tot mai mult, nu

E rau, dar e timpul sa invete sa fie responsabili. Programele care li se

ofera: exchange cultural, participare la traininguri, ar trebui in locul

unei taxe sa le ceara o implicare directa pe mai tarziu, sa simta ce

inseamna :  a munci pentru ocazii favorabile, a fi responsabil.

2. Participarea la luarea deciziilor: studentii (din care fac parte) se

Tem sa vorbeasca in public, sa se exprime, sau daca o fac, din lipsa

antrenamentului risca sa nu se faca intelesi

3. Mentori pentru echipele de lucru. Tinerii incep sa invete sa lucreze

In echipe dar pierd notiunea timpului, au nevoie de un coach care sa ii

ghideze.

4. Pasi practici in scrierea de lucrari stiintifice. Existenta unui

specialist care sa indrume tinerii dornici de a scrie lucrari academice.

5. Pentru ca tot mai multi studenti intra pe piata muncii, recomand

companiilor, asa cum ofera pauza de masa, sa ofere si pauza de studiu:

1h pentru updatarea informatiilor (lectura in domeniul de activitate,

Lecturarea cursurilor de facultate, invatarea unei limbi straine), util atat pentru

studentul pasionat de dezvoltare cat si pentru angajator.

6. Pentru studentii - angajati sa li se acorde participarea la

Evenimente mondene din partea companiei - sa nu se plafoneze.

7. Sa se creeze comunitati virtuale pentru studentii - angajati pe

Domenii de activare unde sa afle informati, sa se vina cu ideei in

Eficientizarea sarcinilor, studii de caz. 

Multumesc pentru invitatia la exprimare.

Ramona Paduraru

studenta Sociologie, UB

phone: 0040727764343

e-mail: ramona.ok@gmail.com